Un audit recent al Curții de Conturi a relevat că peste jumătate dintre orașele din România nu mai îndeplinesc pragul legal de 10.000 de locuitori necesar pentru a fi considerate orașe. De asemenea, 15% dintre comune au o populație sub 1.500 de locuitori. Aceste constatări subliniază necesitatea unei reforme legislative pentru a adapta organizarea administrativă la realitățile demografice actuale.

Discrepanțe între legislație și realitatea demografică

Potrivit raportului Curții de Conturi, din cele 216 orașe existente în România, 119 (55%) au scăzut sub pragul de 10.000 de locuitori, iar 432 de comune (15%) au o populație sub 1.500 de locuitori. Aceste discrepanțe ridică semne de întrebare asupra sustenabilității și eficienței actualei organizări administrativ-teritoriale.

Riscuri pentru administrațiile locale cu populație redusă

Curtea de Conturi atrage atenția că, în absența unei reforme legislative, administrațiile locale cu populație mică riscă să devină tot mai dependente financiar de bugetul de stat și mai puțin capabile să furnizeze servicii publice de calitate. Acest lucru poate afecta negativ calitatea vieții cetățenilor și eficiența administrativă a acestor localități.

Recomandări pentru o reorganizare administrativă eficientă

În acest context, Curtea de Conturi recomandă inițierea unui proces de analiză sistemică și reorganizare administrativă, care să țină cont de realitățile demografice și economice actuale. Scopul este consolidarea autonomiei financiare a unităților administrativ-teritoriale și asigurarea unui acces echitabil al cetățenilor la servicii publice esențiale.

Necesitatea investițiilor și politicilor publice adaptate

Raportul subliniază că accesul la servicii publice esențiale, precum sănătatea, educația și utilitățile de bază, reprezintă o componentă critică a calității vieții și bunăstării sociale. În prezent, există disparități semnificative între mediul urban și cel rural în ceea ce privește accesul la aceste servicii. De exemplu, 12% dintre unitățile administrativ-teritoriale rurale nu dispun de cabinete de medicină de familie, 50% nu au cabinete stomatologice, iar 24% nu beneficiază de farmacii. Aceste inegalități subliniază nevoia de investiții și politici publice care să reducă aceste disparități și să asigure un acces echitabil la servicii esențiale pentru toți cetățenii.

În concluzie, auditul Curții de Conturi evidențiază necesitatea unei reforme administrative care să răspundă realităților demografice și economice actuale, asigurând astfel o administrare mai eficientă și servicii publice de calitate pentru toți cetățenii.