Astăzi, 21 iunie, ne amintim de un moment crucial din istoria științei: în 1633, Galileo Galilei a fost condamnat de Biserica Catolică pentru susținerea teoriei heliocentrice a lui Copernic.

Un prieten devenit adversar

Papa Urban al VIII-lea, care fusese anterior un susținător și prieten al lui Galileo, a emis verdictul că marele om de știință se făcea vinovat de „dă crezare și propovăduiește” doctrinele vătămătoare ale lui Copernic. Această schimbare a fost influențată de presiunile protestantismului militant, care erodau influența Bisericii Romano-Catolice, determinând papalitatea să consolideze dogmele tradiționale.

Cartea care a schimbat totul

Lucrarea „Dialog despre cele două sisteme principale ale lumii, ptolemeic și copernician” a fost scrisă de Galileo în limba italiană, făcând-o accesibilă unui public larg. Această alegere a fost considerată neortodoxă și a contribuit la condamnarea sa.

Sentința și reacția lui Galileo

Sub presiunea dominicanilor, responsabili ai Inchiziției, Urban l-a condamnat pe Galileo la arest la domiciliu pe viață și la căirea publică și privată pentru păcatele sale. În fața tribunalului, în vârstă de 70 de ani, Galileo a îngenuncheat și a retractat cu evlavie „falsa opinie că Soarele este centrul lumii și imobil și că Pământul nu este centrul lumii și se mișcă”. Totuși, ridicându-se, a murmurat celebra negare: „Eppur si muove” („Și totuși se mișcă”).

Ultimii ani ai lui Galileo

Galileo și-a petrecut ultimii opt ani de viață în arest la domiciliu în Arcetri, la periferia Florenței, având voie să primească doar vizitatori autorizați de Biserică. Chiar și în aceste condiții, a continuat să scrie, publicând lucrări pe teme mai puțin controversate, cum ar fi mecanica, deși acestea au fost publicate în străinătate din cauza interdicției papale impuse lucrărilor sale.

Astăzi, la Constanța, reflectăm asupra curajului și perseverenței lui Galileo, ale cărui descoperiri au schimbat pentru totdeauna înțelegerea noastră despre univers.