În vara anului 1918, în timpul Primului Război Mondial, Ernest Hemingway, un tânăr american de 19 ani, a fost grav rănit pe frontul italian. Experiența sa a inspirat romanul „Adio, arme”, una dintre cele mai cunoscute lucrări ale sale.

În noaptea de 8 iulie 1918, în apropiere de Fossalta di Piave, un obuz de mortier austriac a lovit o fermă folosită ca cantină de soldații italieni. Printre victime s-a numărat și Ernest Hemingway, care, în calitate de șofer al Crucii Roșii, se afla acolo pentru a distribui provizii. Rănit grav de șrapnel, a fost transportat la un spital militar din Treviso și ulterior transferat la Milano, unde a fost operat de două ori.

În timpul recuperării, Hemingway s-a îndrăgostit de asistenta Agnes von Kurowsky, o tânără de 26 de ani din Washington D.C. Deși relația lor a fost scurtă și unilaterală, experiențele trăite în Italia au lăsat o amprentă adâncă asupra sa. Aceste trăiri au fost transpuse în romanul „Adio, arme”, publicat în 1929, care începe cu fraza memorabilă: „În vara târzie din anul acela locuiam într-o casă în satul din care în depărtare, peste fluviu și peste câmpie, se vedeau cum se înalță munții...”

Astăzi, la aproape 107 ani de la acele evenimente, „Adio, arme” rămâne o lucrare esențială în literatura americană, reflectând realitățile și trăirile din timpul războiului.