Originile istoriei Sărbătorii

Sărbătoarea Înălțării Sfintei Cruci își are originile în secolul al IV-lea, când împăratul Constantin cel Mare, recunoscut de Biserică ca Sfânt și întocmai cu Apostolii, nu numai că a pus capăt persecuțiilor împotriva creștinilor prin Edictul de la Mediolanum (anul 313), dar a și căutat să identifice Crucea pe care Hristos a fost răstignit. Această viziune, avuta în 312, înainte de bătălia cu Maxențiu (Pons Milvius), a fost marcată de apariția unei cruci luminoase pe cer, însoțită de mesajul „Întru aceasta vei învinge”. După victorie, el a ridicat o cruce în mijlocul Romei, declarând: „Cu acest mântuitor semn, cetatea aceasta a fost eliberată sub jugul tiranului”.

Căutarea Crucii a dus la trimitea împărătăresei Elena în Ierusalim, unde, pe locul unei demolări de templu păgân, au fost găsite trei cruci, alături de o inscripție cu numele „Iisus Nazarineanul, Regele Iudeilor”. Pentru a stabili care este crucea pe care a fost răstignit Mântuitorul, cele trei cruci au fost așezate deasupra unui mort, iar la atingerea uneia dintre ele, acesta a înviat.

După ce împărăteasa și suita sa s-au închinat Sfintei Crucii, patriarhul Macarie al Ierusalimului a arătat-o mulțimii pentru a fi venerată. Biserica Învierii Domnului, construită de Sfinții Împărați Constantin și Elena, a fost sfințită pe 13 septembrie 335, iar a doua zi, pe 14 septembrie, s-a stabilit sărbătoarea „Înălțării” Sfintei Cruci.

Evenimentele recuperării Sfintei Cruci

Sărbătoarea a fost extinsă ca urmare a recuperării Crucii de la perși. În 611, perșii au invadat Ierusalimul, distrugând Biserica Învierii și furând Crucea. Împăratul Heraclius a reușit să înfrângă armatele perșilor în 629 și a adus Crucea înapoi, așezând-o pe 14 septembrie în aceeași biserică. Ulterior, în 634, Crucea a fost dusă solemn de la Ierusalim la Constantinopol, extinzând astfel sărbătoarea în întreaga Biserică de Răsărit.

Tradiții și obiceiuri în Suceava și Bucovina

Pe lângă semnificația religioasă, 14 septembrie marchează și o importantă tranziție în ciclul natural al anului, anunțând sfârșitul verii și începutul toamnei, fiind cunoscută și sub numele de Cârstovul Viilor. Acest lucru anunță începerea culesului viilor în zonele viticole din Carpați. O altă denumire, Ziua Șarpelui, reflectă credința locală că, începând de acum, reptilele se retrag în ascunzători pentru a hiberna până în primăvară.

De asemenea, în această zi, se culeg ultimele plante de leac - boz, micșunele, mătrăgună și năvalnic - care sunt duse la biserică pentru a fi sfințite. Plantele sfințite sunt păstrate în case la icoane, având utilizări pentru tratarea bolilor și în practicile de dragoste.

Busuiocul sfințit se folosește pentru apărea bolilor păsărilor, dar și pentru a preveni căderea părului fetelor. Se practică acte ritualice și în Bucovina, unde cruci de busuioc sfințit se așează în pomii fără roade, sperând astfel la recolte bogate în anul următor.

Informațiile factuale principale provin din comunicările autorităților și relatările presei naționale, inclusiv Obiectiv de Suceava și AGERPRES. Textul a fost redactat editorial pentru contextualizarea subiectului.

De reținut

Sărbătoarea Înălțării Sfintei Cruci, pe 14 septembrie, este o zi de post aspru și rugăciune, având o semnificație profundă legată de descoperirea și recuperarea Crucii Mântuitorului. În Suceava și alte zone rurale, această dată marchează și tranziția spre toamnă, fiind însoțită de tradiții legate de culesul viilor, retragerea reptilelor și utilizarea plantelor sfințite pentru protecție și vindecare.