La 13 Vendémiaire, anul IV, conform calendarului republican francez, în Paris se desfășura o confruntare decisivă între forțele guvernamentale și o mulțime de 30.000 de protestatari. Aceștia, conduși de monarhiști și susținuți de revoluționarii de extremă stângă, se îndreptau spre Tuileries, unde se întrunea Convenția. Scopul lor era răsturnarea guvernului, indiferent de costuri.

Vicontele Paul Barras, responsabil de securitate și comandant al Armatei de Interior, a încredințat apărarea Convenției unui tânăr general de brigadă, Napoleon Bonaparte. Acesta a înțeles rapid că forța armată era necesară și a ordonat majorului Joachim Murat să aducă 40 de tunuri, amplasate strategic în jurul Tuileries.

Când mulțimea s-a apropiat, Napoleon a dat ordinul: „O să le dăm o rafală de mitralii”. Tunurile au deschis focul, ucigând instantaneu 200 de oameni și rănind de două ori mai mulți. Speriați, protestatarii au fugit, iar guvernul a fost salvat.

Evenimentele de la 13 Vendémiaire au avut un impact semnificativ asupra destinelor celor implicați. Un an mai târziu, Napoleon s-a căsătorit cu Joséphine de Beauharnais, cunoscută anterior ca soție a lui Barras. Barras a rămas o figură influentă în guvern, dar ulterior a fost îndepărtat și exilat de către Napoleon. Murat a devenit mareșal al lui Napoleon și, în final, rege al Neapolelui. De asemenea, în noiembrie 1799, Napoleon a înlăturat guvernul republican pe care îl protejase anterior.

Astfel, 13 Vendémiaire 1795 a fost un punct de cotitură în istoria Franței, consolidându-l pe Napoleon Bonaparte ca lider și schimbând cursul evenimentelor politice din țară.