Astăzi, 24 iulie, ne amintim de un eveniment semnificativ din istoria europeană: în 1704, forțele britanice au cucerit Gibraltarul, un teritoriu strategic aflat la intersecția dintre Marea Mediterană și Oceanul Atlantic.

Gibraltarul este o peninsulă îngustă, cu o suprafață de puțin peste trei kilometri pătrați, dominată de o stâncă impunătoare ce se ridică la 426 de metri. Situat la doar 1,6 kilometri de coasta sudică a Spaniei, acest mic teritoriu a fost un punct de interes strategic și un subiect de dispută de-a lungul secolelor.

În Antichitate, Gibraltarul era cunoscut sub numele de Muntele Calpe și era considerat una dintre cele două coloane ale lui Hercule, simbolizând limita lumii cunoscute. În anul 711, maurii au cucerit acest teritoriu, iar în 1501, după înfrângerea maurilor de către spanioli, Gibraltarul a fost anexat de Spania.

La începutul secolului al XVIII-lea, Spania s-a confruntat cu o criză de succesiune. Ludovic al XIV-lea al Franței l-a impus pe nepotul său, Filip al V-lea, ca rege al Spaniei, ceea ce a stârnit opoziția Sfântului Imperiu Roman, Olandei și Angliei. Acest conflict a dus la Războiul de Succesiune a Spaniei.

În timpul acestui război, în 1704, amiralul britanic George Rooke a condus o expediție militară care a culminat cu cucerirea Gibraltarului. De atunci, acest teritoriu a rămas sub control britanic, deși nu fără controverse. Spania a încercat să recucerească Gibraltarul între 1779 și 1783, dar fără succes.

În anii 1960, Spania a solicitat din nou înapoierea Gibraltarului, considerându-l un relicvă a colonialismului. Cu toate acestea, un referendum organizat în Gibraltar a arătat că majoritatea locuitorilor doreau să rămână sub suveranitatea britanică. Astfel, Gibraltarul continuă să fie un teritoriu britanic de peste mări, cu o importanță strategică și istorică semnificativă.

Acest eveniment subliniază complexitatea relațiilor internaționale și importanța strategică a anumitor teritorii în istoria Europei.