Astăzi, 18 octombrie, se împlinesc 542 de ani de la înființarea Inchiziției Spaniole, o instituție care a lăsat o amprentă adâncă în istoria Europei.
Contextul istoric
În secolul al XV-lea, Spania era un mozaic de culturi și religii. După Reconquista, regatele Castilia și Aragon, conduse de Ferdinand și Isabela, au unit forțele pentru a consolida unitatea religioasă a regatului. În acest context, Papa Sixtus al IV-lea a emis, în 1483, o bulă papală care a pus bazele Consiliului Suprem al Inchiziției Spaniole, numind ca prim Mare Inchizitor pe călugărul dominican Tomás de Torquemada.
Rolul lui Tomás de Torquemada
Torquemada, un călugăr de 63 de ani, a fost ales datorită încrederii de care se bucura în rândul monarhilor și al Bisericii. Sub conducerea sa, Inchiziția a adoptat metode severe pentru a identifica și pedepsi ereticii, în special dintre conversos – evrei și musulmani care se convertiseră la creștinism. Printre tehnicile de tortură utilizate se numărau "toca", "garrucha" și "potro", menite să obțină confesiuni de la acuzați.
Extinderea acuzațiilor
Inițial, scopul Inchiziției era combaterea ereziei, dar în scurt timp au fost adăugate și alte acuzații, precum sodomia, blasfemia, vrăjitoria și cămătăria. Această extindere a dus la o creștere semnificativă a numărului de procese și condamnări.
Reacția Papei Sixtus al IV-lea
Deși inițial a susținut înființarea Inchiziției Spaniole, Papa Sixtus al IV-lea s-a arătat îngrijorat de excesele comise sub conducerea lui Torquemada. Astfel, a emis o bulă prin care dezaproba falsificarea proceselor, tortura și ororile asociate cu tehnica auto-da-fé.
Impactul asupra Spaniei
Inchiziția Spaniolă a avut un impact profund asupra societății spaniole, generând frică și neîncredere. Deși scopul declarat era protejarea unității religioase, metodele utilizate și abuzurile comise au lăsat o pată neagră în istoria țării.
Astăzi, reflectând asupra acestor evenimente, este important să învățăm din trecut pentru a promova toleranța și înțelegerea între diferitele culturi și religii.
