Astăzi, 18 octombrie, se împlinesc 213 ani de la retragerea armatei lui Napoleon Bonaparte din Rusia, un moment crucial în istoria militară. În această zi a anului 1812, ultimii 90.000 de soldați rămași din Marele Armată s-au repliat în afacerea Moscovei, marcând începutul uneia dintre cele mai faimoase retrageri din istorie.
Contextul invaziei
După 12 săptămâni de înaintare dificilă prin peisajul rural al Rusiei, Napoleon și armata sa au ajuns la periferia Moscovei. Cu toate acestea, orașul era aproape pustiu, cu doar 15.000 de locuitori rămași, majoritatea străini, vagabonzi și criminali. Restul populației fugise la ordinul guvernatorului.
Incendiile și lipsa de resurse
În scurt timp, au izbucnit incendii provocate deliberat de ruși, care au distrus patru cincimi din suprafața orașului. În plus, aprovizionarea cu alimente și resurse pentru a face față iernii rusești devenea tot mai dificilă.
Apelul la armistițiu și refuzul țarului
Conștient de gravitatea situației, Napoleon a trimis o scrisoare țarului Alexandru I, solicitând un armistițiu. Cu toate acestea, țarul a refuzat să răspundă, exprimându-și hotărârea de a nu ajunge la o înțelegere cu „un Attila modern”.
Retragerea și dificultățile întâmpinate
În fața refuzului și a condițiilor insuportabile, Napoleon a ordonat retragerea armatei. Soldații au parcurs 800 de kilometri, confruntându-se cu oboseala extremă, frigul intens al iernii rusești și atacurile gherilelor și cazacilor. Viitorul președinte american John Quincy Adams, aflat la Moscova în acea perioadă, descria retragerea astfel: „Invadatorul însuși era un fugar jalnic, oastea sa numeroasă pierea din cauza înghețului, a foametei și a sabiei”.
Consecințele retragerii
După șapte săptămâni de retragere, armata a ajuns la Vilna (astăzi Vilnius), unde mai rămăseseră doar aproximativ 20.000 de soldați. Napoleon a reflectat asupra acestei experiențe, afirmând: „De la sublim la ridicol nu-i decât un pas”. Această retragere a marcat începutul sfârșitului pentru Imperiul Francez.
Retragerea lui Napoleon din Rusia rămâne un exemplu de rezistență și determinare în fața adversității, dar și o lecție despre pericolele subestimării inamicilor și ale condițiilor nefavorabile.
