La 6 august 1806, Francisc al II-lea, ultimul împărat al Sfântului Imperiu Roman, a renunțat la titlul său imperial, marcând astfel sfârșitul unei entități politice care a influențat Europa timp de peste opt secole.
Sfântul Imperiu Roman, înființat în 800 de Carol cel Mare, a fost o confederație complexă de state și principate, cuprinzând teritorii ce se întindeau de la Elba până la Alpi. De-a lungul istoriei, acest imperiu a fost asociat în principal cu familia Habsburg, care a deținut coroana imperială din 1438 până la sfârșitul existenței sale.
În fața expansiunii napoleoniene și a formării Confederației Rinului, un stat vasal al Franței, Francisc al II-lea a realizat că menținerea titlului imperial ar fi echivalat cu subordonarea față de Napoleon. Astfel, la 6 august 1806, el a abdicat oficial, dizolvând Sfântul Imperiu Roman și asumându-și doar titlul de împărat al Austriei, devenind Francisc I.
Această decizie a pus capăt unei ere istorice, iar în locul Sfântului Imperiu Roman au apărut noi structuri politice în Europa Centrală, influențând semnificativ harta politică a continentului.