În vara anului 2025, ornitologii din România au primit o veste excepțională: pentru prima dată după mai bine de un secol, cuibăritul vânturelului mic (Falco naumanni) a fost confirmat pe teritoriul țării. Această observație, documentată cu dovezi fotografice, marchează un moment important pentru cunoașterea și conservarea acestei specii în regiune.
Primele observații în teren
Pe 2 mai 2025, ornitologii Ciprian Fântână și József Szabó, împreună cu studentul Luca-Mátyás Szabó, au observat în zona Histria, parte a complexului lagunar Razelm-Sinoe, o femelă de vânturel mic care manifesta un comportament teritorial. Această observație a fost urmată de altele, în perioada mai-iunie, de către mai mulți observatori independenți. De obicei, femela era văzută singură, fără un mascul alături. O singură dată, un mascul tânăr, aflat în al doilea an de viață, a fost fotografiat în zonă de către Cătălin Pomeanu, un pasionat de ornitologie.
Descoperirea cuibului
La începutul lunii august 2025, Luca-Mátyás Szabó și Ana Buzea au regăsit femela și i-au urmărit comportamentul pentru o perioadă mai lungă. Aceștia au observat că pasărea zbura în cercuri, captura insecte și transporta hrana „undeva” – comportament tipic păsărilor care hrănesc pui. În urma observațiilor, au identificat și documentat, în următoarele două zile, un cuib activ cu trei pui. Dovezile fotografice și descrierea caracteristicilor puilor confirmă fără echivoc cuibăritul cu succes al speciei în Dobrogea.
Habitatul ales și resursele zonei
Cuibul a fost localizat într-un habitat tipic pentru specie, cu acces la zone deschise și surse variate de hrană. În apropiere au fost observate zone de pajiști și terenuri agricole, care oferă condiții favorabile pentru capturarea insectelor mari, prada preferată a vânturelului mic. Cuibul a fost amenajat sub acoperișul unei clădiri izolate, într-o manieră tipică pentru șoimii care, neconstruindu-și propriile cuiburi, utilizează frecvent structuri antropice pentru reproducere.
O privire înapoi: statutul speciei în România
În secolul al XIX-lea, vânturelul mic era considerat specie cuibăritoare în România. Ultima dovadă clară de cuibărit înainte de epoca modernă datează din 1900, la Mircea Vodă. Ulterior, informațiile istorice au continuat să fie menționate în atlase și lucrări ornitologice, deși observațiile concrete lipseau. O semnalare izolată, din anul 2000, a documentat un cuib în Dobrogea, însă publicarea ulterioară a dovezilor fotografice a stârnit controverse din cauza variabilității caracterelor de identificare la puii în puf în vârstă de câteva zile, între vânturelul mic și vânturelul roșu. Restul observațiilor privind vânturelul mic provin din perioadele de migrație, specia fiind considerată accidentală în România.
Importanța descoperirii
Confirmarea cuibăritului vânturelului mic în România după 125 de ani reprezintă un moment de referință pentru conservarea faunei naționale. Această descoperire subliniază importanța monitorizării continue a speciilor și implicarea comunității ornitologice în raportarea observațiilor relevante. Evenimentul aduce o rază de speranță pentru diversitatea avifaunistă a țării și ne amintește că natura poate încă să ne surprindă, chiar și după decenii.
Societatea Ornitologică Română (SOR) își propune să continue monitorizarea zonei și să încurajeze raportarea promptă a oricăror observații viitoare pentru a proteja această apariție valoroasă.
