Pachetul de reformă este conceput din trei ordonanțe care urmăresc să producă modificări importante în organizarea și finanțarea spitalelor. Principalul obiectiv vizează o realocare a fondurilor, astfel încât sprijinul financiar să fie direct corelat cu serviciile medicale oferite și cu numărul de pacienți tratați, abandonând vechiul criteriu de determinare a capacității prin paturi. Cseke Attila a subliniat necesitatea acestei transformări, afirmând că se face trecerea de la un “sistem rigid, axat pe numărul de paturi, la un sistem eficient, unde finanțarea urmează actul medical și pacientul tratat”. Ministrul a adăugat că “performanța ar trebui promovată, nu penalizată”, evidențiind că spitalele care tratează un număr mare de pacienți nu vor mai fi dezavantajate. Un aspect important al noilor reglementări este abolirea mecanismului prin care spitalele ce depășeau limita contractuală de servicii medicale erau sancționate, chiar și în condițiile în care gestionau o activitate medicală intensă și cazuri complicate.

Schimbările rezultate din această reformă sunt prevăzute să beneficieze atât pacienții, cât și personalul medical. Se estimează că pacienții vor avea acces crescut la servicii medicale, iar spitalele vor fi motivate să trateze un număr mai mare de cazuri, îmbunătățiți eficiența. Totodată, organizarea unităților medicale va fi mai bine adaptată la nevoile reale ale comunităților. Măsurile au ca scop recunoașterea efortului și a realizațiilor personale pentru medici și personalul medical, susținerea spitalelor care se ocupă de cazuri complexe și o mai mare flexibilitate în structura secțiilor și compartimentelor.

Pe lângă modificările legate de finanțare, acest pachet de reformă aduce și măsuri de adaptare a organizării unităților spitalicești. De exemplu, pragul minim pentru înființarea unei secții spitalicești a fost redus de la 25 la 23 de paturi. Această ajustare are scopul de a permite o aliniere mai eficientă a unităților medicale la specificitatea și necesitățile locale. Totodată, va fi introdus un nou mecanism pentru repartizarea paturilor la nivel județean, menit să asigure o distribuție mai echilibrată și eficientă a resurselor medicale, având în vedere particularitățile fiecărei regiuni și presiunea reală asupra serviciilor de sănătate.

Aceste ajustări se desfășoară într-un context mai larg, marcat de implementarea recentă a Planului Național de Paturi pentru perioada 2026-2028, stabilit prin Hotărârea Guvernului nr. 360/2026, care a intrat în vigoare pe 1 mai 2026. Acest plan previzionează o reducere graduală a numărului de paturi pentru spitalizare continuă susținute financiar de casele de asigurări de sănătate cu aproximativ 14.000 de paturi până în 2028, de la 112.593 în 2026, la 103.211 în 2028. Este esențial de menționat că această reducere nu implică desființarea efectivă a paturilor, ci se referă la stabilirea unui plafon maxim de paturi pentru care se va asigura finanțarea din partea statului. Această alegere se bazează pe o rată de ocupare medie de 51% pentru pacienții acuți și 60% pentru cei cu afecțiuni cronice, în contextul în care România are 724 de paturi la 100.000 de locuitori, cifra fiind semnificativ mai mare decât media europeană de 511 paturi la 100.000 de locuitori. Președintele CNAS, Horațiu Moldovan, a subliniat că sistemul de finanțare bazat pe performanță este un pas crucial pentru optimizarea sistemului medical. El a specificat că modificările legislative creează baza pentru o distribuție echitabilă a resurselor, corelată cu activitatea efectivă și eficiența unităților de sănătate, promovând, astfel, reorganizarea și colaborarea între spitale.

În ceea ce privește impactul financiar, datele CNAS arată o tendință pozitivă pentru majoritatea spitalelor. Unitățile spitalicești de categoria IM, care se ocupă de cele mai complexe cazuri, sunt estimate să aibă cele mai semnificative creșteri, cu o medie de +15,06%. Unitățile din categoriile II și III prevăd creșteri medii de aproximativ 10,7%, în timp ce spitalele din categoriile IV și V vor avea creșteri moderate. Această variabilitate este un exemplu clar al intenției reformei de a stimula performanța și complexitatea actului medical.

Reforma în gestionarea finanțării spitalelor se leagă, de asemenea, de investițiile necesare în infrastructura medicală, inclusiv prin fonduri europene și Planul Național de Redresare și Reziliență (PNRR). Deși anumite proiecte din cadrul PNRR au fost mutate către alte surse de finanțare pentru a garanta finalizarea acestora, eforturile de modernizare a sistemului de sănătate continuă, având ca scop oferirea de servicii mai rapide, mai accesibile și de calitate superioară pentru pacienți.

Considerații locale

Locuitorii Sucevei se pot aștepta ca aceste modificări în sistemul de finanțare a spitalelor să aducă atât aspecte pozitive, cât și provocări. Promisiunea de a avea servicii medicale mai eficiente și un acces îmbunătățit pare promițătoare, dar frecvent se observă o reticență în ceea ce privește aplicarea efectivă a reformelor la nivel local. Există adesea o discrepanță între intențiile de la nivel central și impactul concrete asupra populațiilor, unde birocrația poate frâna progresul. O preocupare constantă a comunității sucevene este legată de timpii de așteptare pentru specialități sau de accesibilitatea resurselor în spitalele din județ și oraș. Un sfat util pentru cititorii noștri ar fi să utilizeze platformele online ale unităților medicale sau să contacteze direct spitalele pentru a se informa despre noile proceduri de programare și despre disponibilitatea serviciilor, deoarece flexibilizarea organizării ar putea facilita o adaptare mai rapidă la nevoile specifice ale comunității.